Crepusculul este pentru mine, momentul preferat al zilei, acea ora intermediara inainte de apusul soarelui, acel interval in care toate se armonizau catifelat, suprapunandu-se si amestecandu-se. Culoarea lui era cea a unui amestec de brumariu si violet, nuantat cu un strop de fumuriu, alunecand intr-un roz palid, culoarea tristului apus.
Cerul mi se pare perfect.
Este ora amurgului.
Unii ii spun inserarea.
Zambesc in sinea mea. Intotdeauna am crezut ca acest moment al zilei este vrajit. Cu privirea pierduta in zare, sunt nepadita, parca de dincolo de linia orizontului, de felurite imagini si intamplari din copilarie, care se grabeau si se suprapuneau in fata ochilor mintii mele.
Simt fiorii frigului dar sper sa reusesc sa prind si sa redau esenta unei seri reci, o seara geroasa chiar.
