Vacanţa la mare: 10 lucruri importante la camera ta video de vacanţă| partea a treia

Cazare pe litoral v-a făcut cunoscute câteva din elementele importante la o cameră video, pentru a avea grijă la acestea când vreţi să achiziţionaţi o cameră video de vacanţă.

Puteți găsi prima parte a ghidului și a doua parte a ghidului, iar astăzi ne ocupăm de ultima parte.

MegaBiţi, Interlaced (întreţesut), Frame Rate şi progresiv

Alte denumiri și acronime. Mai mult, unele din ele sunt și în engleză.

VI. Frame Rate

Înseamnă de fapt număr de cadre pe secundă. Filmul, așa cum îl știm noi, este format din foarte multe fotografii care se succed cu o rapiditate mare pentru a induce senzația de mişcare.

Numărul de fotografii (de cadre) pe care un film le afișează într-o secundă se numește Frame Rate al acelui film.

Camerele de pe piață pot merge de la 23 cadre pe secundă, până la 60 cadre pe secundă.

Cu cât numărul este mai mare, cu atât filmul va părea mai lin în ceea ce privește mișcările existente în acesta.

Nevoia aceasta de număr din ce în ce mai mare de cadre pe secundă este legată întrucâtva și de nivelul de detalii din filmul respectiv. Cu cât detaliile sunt mai multe, cu atât avem șanse să ”simțim” că filmul are un număr prea mic de cadre pe secundă. De aceea la filmările Full HD s-a ajuns la un număr de 60 cadre pe secundă.

VII. Interlaced (întreţesut)

Pentru a crește senzația de mişcare naturală, nesacadată, cercetătorii din domeniul semnalelor video au inventat video-ul întrețesut.
Practic, prin împărțirea în două a unui cadru din film, se crește Frame Rate-ul (devine dublu), iar faptul că cele două jumătăți de cadru sunt captate la momente diferite de timp face ca senzația de mișcare naturală să crească și mai mult.

La vremea ei, această tehnică avea multe beneficii, unul din ele fiind faptul că imaginea nu mai tremura pe ecranele televizoarelor, iar pentru o imagine de calitate superioară, se folosea aceeași lățime de bandă pentru transmiterea informațiilor.

În această tehnică, un cadru al filmului este împărțit în linii. Liniile cu număr impar (1, 3, 5) formează un nou cadru, iar liniile cu număr par (2, 4, 6) rămân în cadrul vechi.

Aceste două cadre, arătate în ordinea corespunzătoare, formează cadrul inițial din film.

Din păcate, în zilele noastre, videoul întrețesut nu prea își mai găsește locul, deoarece, capabile nativ să redea acest format sunt televizoarele și monitoarele CRT (cu tub catodic) și unele televizoare cu plasmă.

Televizoarele LCD și monitoarele trebuie să aplice un algoritm de ”deinterlace” pentru a putea reda un astfel de material.
Oricât de buni ar fi acești algoritmi, probleme apar deoarece nicio prelucrare electronică a unui semnal nu e perfectă.

Mai mult, în cazul întrețeserii, cele două câmpuri (jumătăți de cadre) sunt filmate la momente diferite, iar amestecarea lor pentru a reda unitar cadrul pe care ele îl formează s-ar putea să arate ciudat atunci când filmul conține mișcări rapide ale subiecților din cadru sau al camerei.
La camerele de pe piață uneori găsim expusă această informație, alteori nu o găsim.

Putem găsi camere care spun că filmează full HD la 25 cadre pe secundă, iar după achiziție să observăm că de fapt filmează Full HD la 50 câmpuri pe secundă interlaced.

Un alt efect al filmării întrețesute este pierderea în rezoluție.
Așa cum spuneam, un cadru este împărțit în două câmpuri pentru a filma întrețesut, deci un cadru de 1920 x 1080 devine de fapt două câmpuri de 1920 x 540.

Acolo unde există specificat modul de filmare, veți vedea notații de genul:
1920/1080 50I, însemnând că acea cameră filmează Full hd la 50 de câmpuri pe secundă întreţesut.

VIII. Progresiv

Opusul întrețeserii este progresivul.
În loc să fie rupt în două un cadru din filmare pentru a forma alte două câmpuri mai mici, înregistrate la momente diferite, cadrul în progresiv este filmat linie cu linie până la completarea sa.

Astfel nu este nevoie de procesare ulterioară pentru a obține un cadru complet, lucru care duce la dispariția problemelor rezultate în urma procesării digitale.

De aceea în filmarea progresivă mișcarea pare mai lină și mai naturală decât în cea întrețesută.

Camerele din comerț au de obicei semnalat faptul că filmează progresiv. Puteți întâlni notat: 1920/1080 25p, însemnând că acea cameră filmează Full HD la 25 cadre pe secundă în mod progresiv.

Este de dorit acest format deoarece el se potrivește foarte bine pe televizoarele și monitoarele LCD.

IX. Stocare şi megabiţi

Evident că, atunci când filmăm ceva, informația trebuie stocată undeva pentru o revizionare ulterioară. De-a lungul timpului mediile de stocare au îmbrăcat diverse forme și dimensiuni.
În era analogicului existau casetele video, așa numite VHS. În era digitală au existat de asemenea casete video, denumite miniDV, dar pentru o compatibilitate mai mare cu computerele și cu alte dispozitive de redat informație video, casetele au fost înlocuite încet, încet de CD-uri, Mini-dvd-uri, DVD-uri, Carduri de Memorie și, mai nou, memorii interne și chiar HardDisk-uri.

Pentru a putea memora informație digitală pe un mediu de stocare, se folosește drept unitate de măsură bit-ul.
Pentru a reprezenta o culoare cu acuratețe mare, aparatele digitale au nevoie de 32 biți pentru un punct luminos (pixel). Astfel, fără niciun algoritm aplicat, avem nevoie de 1920*1080*32=66355200 biţi pentru un singur cadru.

Asta înseamnă 66355,2 kilobiţi, ceea ce înseamnă 66,3552 megabiţi pentru un cadru.
Așa cum am prezentat anterior, într-o secundă informația captată poate să aibă de la 23 cadre pe secundă, până la 60 cadre pe secundă.
Iată mai jos numărul de megabiți necesari pentru o secundă la cele mai populare framerate-uri de pe piață:

  • 23 cadre =1526,1696 megabiţi, deci 1,5 gigabiţi;
  • 24 cadre=1592,5248 megabiți, deci 1,5 gigabiți;
  • 25 cadre=1658,88 megabiți, deci 1,6 gigabiți;
  • 30 cadre=1990,656 megabiți, deci 1,9 gigabiți;
  • 50 cadre=3317,76 megabiți, deci 3,3 gigabiți;
  • 60 cadre=3981,312 megabiți, deci 3,9 gigabiți;

Dacă împărțim cu 8 megabiții/gigabiții de mai sus, obținem spațiu pe harddisk-ul unui calculator pe care informația respectivă îl ocupă.
Spre exemplu, pentru 25 cadre pe secundă avem nevoie de 207,36 megabytes (megaocteți) pentru a reține informația filmată într-o secundă.
Dacă înmulțim cu numărul de secunde dintr-o oră, 3600, observăm că avem nevoie de 746496 megabytes pentru a putea salva o oră de film, ceea ce înseamnă 747 Gigabytes (gigaocteți) pentru o singură oră de film.

Este foarte clar că nu ne putem căra după noi cu o tonă de hdd-uri pentru a putea filma câteva ore de film.
Drept urmare au fost inventați algoritmi speciali care să preia informația și să o reducă în dimensiuni pe cât posibil cu păstrarea calității.
Sunt diverse și multiple tehnicile care duc la comprimarea informației, cu sau fără pierderea calității, dar ce trebuie să reținem este faptul că trebuie să căutăm această informație în specificațiile camerei.

Pe piață veți întâlni camere care specifică modurile de filmare de care sunt capabile, puteți vedea așa:
HA 17 Mbps (17 megabiți pe secundă),
HG 13 Mbps (13 megabiți pe secundă)
și multe astfel de specificații.

Practic aceste cifre ne spun câţi megabiți pe secundă vor fi folosiți pentru reținerea informației. Dacă algoritmul de comprimare e bun, el poate reține în acei 17 megabiți foarte multă informație, dar cu cât numărul de megabiți e mai mic, cu atât informația se va pierde din ce în ce mai mult, ducând la o pierdere a calității imaginii.

Un alt lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este și rezoluția de filmare despre care am vorbit în prima parte a acestui ghid.
Este evident că dacă vorbim de o cameră care filmează SD, adică la un maxim de 720 X 576 nevoia de spațiu de stocare va fi mai mică.
Să facem un calcul: 720*576*32=13271040, adică13271,04 kilobiți, adică 13 megabiți pentru un cadru.

Ceea ce înseamnă că, la 25 cadre pe secundă, avem nevoie de doar 331,776 megabiți pe secundă, adică 0,331776 Gigabiți pe secundă.
Dacă împărțim cu 8 avem: 0,041472 Gigabytes (giga octeți), iar pentru o oră de filmare avem nevoie de: 149,2992 gigabytes (gigaocteți).
Se observă astfel o nevoie de spațiu de aproximativ 7 ori mai mică la SD decât la Full HD. De aici rezultă și faptul că folosind doar 17 Mbps pentru înmagazinare de informație, se pot reține mai multe informații SD decât Full HD în acești 17 Mbps.

X. Luxi şi luminozitate

Un ultim parametru important este luminozitatea minimă la care poate camera să filmeze.
Acest lucru vă ajută să puteți obține cadre clare și frumoase chiar dacă lumina în cameră nu este mare.
Luminozitatea minimă se măsoară în luxi, iar cu cât este mai mic acest număr, cu atât camera este capabilă să surprindă cadre în condiții de lumină slabă.

Ca adaos la această caracteristică, camerele vin echipate cu două moduri de filmare noaptea, unul în culori normale, iar altul în infraroșu, iar unele camere au chiar și un reflector care să lumineze subiecții filmați.

Ce cameră video de vacanţă să aleg?

Am văzut până acum caracteristicile importante. Desigur că o calitate mai bună a acestor caracteristici, atrage și un preț mai mare, dar se poate obține o cameră bună realizând un balans între toate aceste caracteristici.

În principiu camera ideală ar trebui să poată următoarele:

  1. Rezoluție filmare: Să filmeze și sd, hd și Full HD, asta pentru a putea alege atunci când ne dorim un anumit mod. Există camere care pot ori una, ori alta.
  2. Rezoluție senzor: Să fie minim 2,07 megapixeli.
  3. Dimensiune senzor: Minim 1/5,8, dacă găsiți 1/4,2 sau chiar 1/3, este și mai bine.
  4. Zoom optic: Minim 10x, preferabil 16x sau mai mult, în acest fel, indiferent cât este distanța minimă focală, veți prinde subiecți la distanță.
  5. Stabilizare optică: Camera trebuie să aibă stabilizare optică.
  6. Frame Rate: Minim 25 cadre pe secundă.
  7. Mod filmare: Să permită filmare progresivă, dacă filmează și interlaced pe anumite moduri, nu e rău, dar neapărat trebuie să permită filmare progresivă pe măcar un mod de filmare.
  8. Stocare: Alegeți o cameră care să vă permită schimbarea numărului de megabiți. Veți putea astfel filma la calitate maximă atunci când doriți, dar veți putea renunța la calitate dacă doriți o filmare de durată mai lungă. De asemenea alegeți o cameră care să filmeze pe un mediu de stocare reutilizabil și care să nu coste. În zilele noastre cardurile de memorie sunt cele mai bune medii de stocare indiferent ce raport încercăm să luăm în considerare. Dacă aparatul are și o memorie internă, asta este un bonus.
  9. Luminozitate: Aveți grijă ca aparatul să aibă mod de filmare noaptea atât color cât și în infraroșu. De asemenea trebuie să alegeți o cameră cu un număr mic de luxi (recomandat 3, sau mai puţin), dacă deține și un reflector e un bonus important.

Cam asta ar fi, celelalte caracteristici constituie bonusuri dacă există, dar nu sunt atât de importante ca acestea explicate mai sus.

Totodată, aceste 10 elemente sunt cele prin care producătorii ne manipulează cel mai mult când vor să alegem un anumit model.

Voi după ce vă uitați când achizitionaţi o cameră video? Spuneți-ne în comentarii elementele importante pentru voi la o cameră video.

Vacanță plăcută și nu uitați de ofertele noastre de pe Cazare Mamaia şi pe litoral.

 
Filed in: Ghid vacanta la mare Tags: , , , , , ,

You might like:

25 de grade, de 1 Mai, pe litoral ! 25 de grade, de 1 Mai, pe litoral !
Bianca, aici gasesti linistea si raspunsurile de care ai nevoie! Bianca, aici gasesti linistea si raspunsurile de care ai nevoie!
Câştigă o vacanţă la mare: Rezultatele concursului Câştigă o vacanţă la mare: Rezultatele concursului
Vacanţa la mare: 10 lucruri importante despre camera ta video de vacanţă | partea a doua Vacanţa la mare: 10 lucruri importante despre camera ta video de vacanţă | partea a doua

2 Responses to "Vacanţa la mare: 10 lucruri importante la camera ta video de vacanţă| partea a treia"

Leave a Reply

Submit Comment
© 9533 Tips & Tricks Vacante pe Litoral. All rights reserved. XHTML / CSS Valid.
Proudly designed by Theme Junkie.